“ Ai carte ai parte”, spune un vechi proverb românesc. Scoala, reprezintă unul din pilonii de bază ai oricărei comunități indiferent de marimea ei. Într-o monografie veche se găsesc informații cu privire la școala din satul Viișoara. Astfel, primul local de școală datează din 1856 când a funcționat timp de 20 de ani în aceeași clădire cu Primăria, construcție ridicată în 1848 prin contribuția localnicilor. Primul învățător care se gasește înscris într-un document al Eforiei Instrucțiunii Publice cu nr.1500/11.07. 1858 se pare că a fost Ion Popa Sandu care avea leafa de 300 lei/an, preda numai catehismul și a funcționat până în 1878.

În lucrarea “Contribuții la istoria culturii și învățământului în Teleorman, vol. I, 1973, pag. 199, Anghel Manolache și Gheorghe Părnuță prezintă informații despre comuna noastră. Astfel în 1843 în Viișoara funcționa o școala într-o construcție de caramidă, iar în lista candidaților de învățători din 23.04.1844 era înscris pentru Viișoara, Florea Popescu, popă, numit în 26.10.1838, însurat, în vârstă de 24 ani.

Primul învățător al satului cu pregătire de specialitate este Crăciun Voiculescu, născut în 1859, fiul lui Voicu Duminică, numit cu titlu provizoriu în 1879, functionează până în 1910 cu o întrerupere în perioada 1890-1898 când activează în satul Lisa. Dragostea acestui învățător pentru meseria aleasă se putea dovedi prin confruntările acestuia cu învățătorul Marin Bunescu din Suhaia pe care le aveau la cercurile culturale, cu privire la principiile învățământului, prin faptul că practica un învățământ intuitiv predând toate materiile prevăzute la acea dată.

În anul 1880, școala se mută în local nou separat de primărie, într-o consrtucție din brazde de pământ ridicată de locuitorii satului, pe locul unde mai înainte fusese biserica veche construită din bârne de lemn. Acest local a durat până în perioada 1910-1912, când în timpul prefectului de Teleorman, Iarca, a fost ridicată pe același loc o construcție din cărămidă, cu 3 săli de clasă, o sală pentru muzeu și o cancelarie.Treptat cu trecerea anilor numărul populației școlare crește , localul din centrul satului nu mai era încăpator astfel ca în 1922 se construiește un al doilea local de școală, în partea dinspre baltă a satului,o costrucție din pământ bătut cu două săli de clasă și o cancelarie, cursurile începând să se țină abia din 1929.

După Crăciun Voiculescu, până în 1923, au funcționat la școala din Viișoara și alți învățători cu studii de specialitate: Ion Ghe. Ionescu, Dumitru Teodosu și Ilie Veleanu. Începând cu 1935 în Viișoara funcționează două școli cu conduceri separate, Scoala nr.1 în clădirea de lângă biserică, cu 348 elevi înscriși, 188 elevi frecvenți și 4 posturi didactice și Școala nr.2 în localul din partea dinspre baltă a satului cu 327 elevi înscriși, 192 elevi frecvenți și 4 posturi didactice.

În 1943 situația era urmatoarea: Școala nr.1 avea încadrați 5 învățători, 313 elevi cuprinși în 7 clase pe două cicluri, 4 clase la cursul elementar și 3 clase la ciclul complementar; Școala nr.2 funcționa cu 4 învățători, având înscriși 231 elevi în cele 4 clase la cursul elementar. Mai târziu prin generalizarea învățământului de 7 ani în 1956 Școala nr.1 ia titulatura de Școala de 7 ani mixtă, la aceasta înscriindu-se și elevii care terminau ciclul elementar la Școala nr.2.

În anul școlar 1957/1958 Școala elementară de 7 ani avea ca director pe învățătorul Marinescu Radu și un număr de 230 elevi înscriși în 8 clase după cum urmează: clasa I-a cu 41 elevi învățător Vîjială Stancu; clasa a II-a A cu 24 elevi, învățător Dragomirescu Gheorghe; clasa a II-a B cu 24 elevi, învățător Popescu Emilian; clasa a III-a cu 32 elevi, învățătoare Cazacu Adriana; clasa a IV-a cu 43 elevi, învățătoare Peța Elena, clasa a V-a cu 26 elevi, dirigintă Olteanu Ioana; clasa a VI-a cu 20 elevi, dirigintă Opaina Gherghina; clasa a VII-a cu 20 elevi diriginte Mardale Iulian, profesor de matematică. Dar iată care era situația încadrării în anul școlar 1959/1960 la Școala de 4 ani mixtă. Unitatea îl avea ca director pe învățătorul localnic Popescu Constantin și 141 elevi cuprinși în 4 clase după cum urmează: clasa I-a cu 48 elevi învățătoare Andrei Eufrosina; clasa a II-a cu 40 elevi, învățătoare Marin Tatiana; clasa a III-a cu 23 elevi, învățătoare Popescu Olimpia; clasa a IV-a cu 30 elevi învățător Popescu Constantin. În anul 1962 cele două școli se unesc trecându-se la învățământul obligatoriu de 8 ani, din același an școala luând titulatura de Scoala de 8 ani Viișoara.

Nevoia de instruiere și de creștere a nivelului de educație a fost din ce în ce mai mare fiind asigurată printr-o bază didactică corespunzatoare și cadre didactice în cea mai mare parte a lor cu pregătire de specialitate. Pe fondul creșterii natalității, a creșterii numărului de elevi cât și a generalizării învățământului obligatoriu de 8 clase se simțea lipsa spațiilor de învățământ, astfel că în 1963 se dă în folosință în centrul satului un nou local de școală, format din: 4 săli de clasă, un laborator, două cancelarii și două încăperi pentru depozitarea materialului didactic.Localul a fost dotat cu mobilier nou și mijloace de învățământ care să permită desfășurarea unui învățământ în condiții optime.

Efectivele de elevi înscriși și frecvenți prezintă o curbă sinuoasă, astfel că au crescut până în 1966 când erau înscriși 556 elevi după care au început să scadă continuu pe fondul scăderii natalității cauzate de plecarea în mediul urban a populației tinere de la sate.

În anii 1993-1995 se atinge un minim de 148 elevi înscriși cuprinși în 8 clase, după care are loc o ușoară creștere, numărul de elevi înscriși fiind în anul școlar 2001-2002 de 191 cuprinși în 9 clase. În anii ce au urmat are loc o continuă și rapidă scădere a efectivelor de elevi , astfel că în 2004 erau înscriși 170 elevi în 8 clase, pentru ca în anul scolar 2009/2010 în 8 clase să fie înscriși 138 elevi, iar din toamna anului 2010 odată cu începerea noului an școlar, școala va funcționa cu 7 clase , datotită efectivelor foarte scăzute elevii de clasa a II-a și cei de clasa a IV-a vor forma o clasă de simultan.